Mamă...începuturi...

       Am stat și m-am uitat în urmă, la ceea ce am scris... Majoritatea postărilor se referă la același lucru. Continui să văd diferențe între viața de acasă și cea de afară, lucru de care ar trebui să mă mai detașez...
       Și îndemnul spre o viață mai relaxată, mai senină, mai fericită...
       Astăzi am să schimb macazul spre o altă destinație, unde am să încerc să zăbovesc ceva mai mult. Și am să încep....cu începutul...:))
       Aveam 23 de ani și eram însărcinată cu primul, unicul și minunatul nostru copil. Primele luni au fost cumplite, nu înțelegeam ce se întâmplă și starea de rău mă dobora. Nu am fost niciodată grasă. Până să rămân însărcinată nu am avut mai mult de 52 kg, dar sarcina a reușit să mă urce și să mă coboare în salturi de neimaginat. În primele luni am slăbit până la 40 și ceva de kg. Pe la 3 luni prietenii râdeau de noi spunând că nu se vede nici o burtică la orizont, suntem siguri că sunt însărcinată? Apoi totul a început să urce vijelios. La început luam câte două kilograme pe lună, până am pierdut socoteala. Am pierdut-o pe la 70 de kilograme, așa că la final nu mai știu scorul final.
        Nu o să uit starea de rău, faptul că nu puteam să mănânc nimic, abia mă țineam pe picioare.
Îmi aduc aminte că vărsam tot ce mâncam, chiar și apa. 
         Ce îmi mai aduc aminte, este faptul că nu dormeam. Doamne , chiar spre deloc și ce le mai invidiam pe graviduțe cum pot ele să doarmă. Când ți-era ziua mai dragă, ele trăgeau un pui de somn. Eu nimic, ziua niciodată și în ultima perioadă nici noaptea. Viața este nedreaptă uneori :)
        Dar cum toate trec pe lume așa a trecut și starea de rău. A venit starea de bine și cel mai mult îmi plăceau corcodușele. Vânam fiecare copac și mergeam numai cu ochii pe sus. Mi-au plăcut doar cele mici care abia ieșeau din floare, până să facă sâmbure.
Și după ce s-au trecut corcodușele, am trecut la pepeni. Tare mult îmi plăceau  pepenii roșii. Altceva nu prea mă omoram să mănânc și ușor-ușor am făcut și burta cât un pepene. La propriu și nu pot da vina pe copil pentru că am născut un pisoi de copil.  Avea 2 kg și 800 de grame, o mâță de fată.
        Și anul acesta face 18 ani...Doamne când au trecut anii....

P.S. În momentul acesta nu am o poză din aceea perioadă, dar promit să adaug cu prima ocazie.