Povestea din spate...

       Dincolo de fiecare postare există un adevăr și o realitate. Chiar dacă poza reflectă cât mai aproape adevărul, totul depinde de percepția fiecăruia.
      De exemplu, atunci când postezi ceva, în realitate faci o mulțime de poze până reușești una care să te mulțumească.

Și putem spune că, de fapt, în spatele fiecărei poze se află o poveste.
Sunt frumoase poveștile și avem nevoie de ele, dar să nu ne pierdem pe drum inventând povești doar pentru a părea interesanți sau pentru a avea ceva de spus.
Dincolo de romantismul pe care îl inspiră această poza, fiecare o interpretează în mod diferit.
Cineva își va imagina că așa am fost trezită de dimineață...
Altcineva își va imagina că așa îmi doresc să iau micul dejun...
Poate că vor fi și aceia care vor crede că am luat poza de undeva și am pus-o pe Facebook. Totul depinde de imaginația fiecăruia.
Poza te duce cu gândul la un mic dejun romantic pregătit de un el îndrăgostit de ea.
Greșit! Este micul dejun pregătit cu drag în această dimineață, de mine  pentru mine.
Nu îmi este rușine să recunosc și nu este nimic greșit în asta!
Hai să fim sinceri, atunci când îți începi dimineața într-un mod atât de plăcut, parcă viața este mai frumoasă și te face să zâmbești.

Asta nu înseamnă că trebuie să ne mințim singure. Dacă el nu e romantic, nu e și gata.  Nu trebuie să îi dăm in cap, sigur are alte calități care compensează. 

Nu ne-a adus micul dejun la pat, dar poate ne-a trezit aroma de cafea proaspăt făcută de el.

Nu ne-a pregătit micul dejun romantic, dar ne-a adus un buchet de trandafiri pentru că a văzut că se ofiliseră florile din glastră și tu nu te îndurai să le arunci.

   Avem nevoie de iubire, de romantism de magie și visare, dar asta nu înseamnă că trebuie să așteptăm prințul să vină călare și să ni le ofere.
   Suntem femei și avem nevoie de iubire în viața noastră. Oferim tot ce avem copiilor noștri, soților noștri, familiei , prietenilor și treptat ajungem să uităm de noi, ajungem la epuizare, la nefericire. Oferind tot timpul vom ajunge la un moment dat să simțim un gol imens și acela este momentul critic pentru noi.
Este firesc și normal. Nu poți doar să iei, trebuie să și pui.
    De multe ori femeile se ofilesc înainte de vreme din lipsa iubirii. Iubirea este ca apa pentru flori.
 Oferim iubire necondiționată, ne hrănim cu iubire, dar uitam să o sădim în sufletul nostru.
Așteptăm să vină alții să ne umple sufletul când, de fapt, noi uităm de noi.
Percepția noastră este greșită. Nu trebuie să așteptăm la alții să ne iubească, să ne răsfețe, să ne salveze. Având așteptări vom avea, implicit,  dezamăgiri.
Totul pleacă de la noi. Da, vrem de la cei din jur o grămadă de lucruri, avem mii de pretenții, dar uitam că totul începe cu noi.
Cum să te iubesc, când tu nu te iubești?
Cum să te respect, când tu nu te respecți?
Cum să am încredere în tine, când tu nu ai?
Atunci când tu ai să te vezi ca pe un om minunat și cei din jurul tău te vor vedea la fel.
Când te-ai uitat ultima dată în oglindă cu admirație?
Când ai arătat înțelegere față de tine atunci când ai greșit, spunându-ți că va fi bine?
Când ți-ai pregătit ultima dată o baie cu spumă și te-ai lăsat purtată de visare?
Când ți-ai pregătit un mic dejun ca în filme?
Când ai zâmbit ultima oară?
Când te-ai uitat la iubitul tău lăsând deoparte propriile așteptări?
    Dacă te-ai detașa un pic, ai vedea că și el e om, are propriile așteptări, dezamăgiri doar că el nu ți le aruncă în față. Noi le aruncăm în față fel de fel de reproșuri, așa sunt femeile astea.
Ei doar se înstrăinează, se ascund de noi și uite așa ajungem doi străini care învață să conviețuiască.
Și dacă ai ales să stai cu el cu siguranță vă leagă ceva, dar ai uitat povestea.

Povestea...
Pe voi vă leagă o poveste...
Poza mea are o poveste...
Fiecare  dintre noi duce în suflet mii de povești...
Totul este o poveste și se va termina odată și odată...

Trebuie să vedem un pic mai departe de povestea perfectă văzută într-un film sau citită într-o carte. Viața noastră nu trebuie să fie perfectă, pentru că în realitate nimic nu e perfect, dar putem vedea lucrurile frumoase dincolo de imperfecțiune.
Fă ceva și scrie-ți propria poveste!
Nu o trăi pe a altora și nici nu visa la povestea lor, pentru că viața  ta este mai frumoasă.


P.S.   Dacă nu te iubește așa cum ai vrea tu, asta nu înseamnă că nu te iubește deloc.
         Și dacă nu există un ”el” în poveste, poate așa este mai bine pentru tine.
        Gândește-te la asta atunci când te oprești un pic să te răsfeți!