Punct și de la capăt

      Mă simt cuprinsă de frământări și-mi dau seama că acestea nu vin întotdeauna din nefericire. M-am gândit de multe ori la asta. Mereu ți se spune să pui punct și să o iei de la capăt, ca o soluție la orice problemă ai avea. Cam de fiecare dată când ajungi într-un moment critic al vieții tale ești sfătuit să lași în urmă tot ce îți face rău, să nu întorci privirea și să nu mai zăbovești cu gândul. Trecutul nu mai poate fi schimbat și asta o știe toată lumea. Pare simplu, dar este mai complicat de cât vrem noi să înțelegem. 

   Viața este făcută din clipe adunate în buchete cărora le spunem ani. Avem eșecuri și reușite în viață. Sunt etape când ne merge bine și avem mulțumire sufletească, dar sunt și momente când nu suntem bine. De obicei omul vrea o schimbare atunci când dă de greu. Nimeni nu a fugit de prea mult bine, nu? Ideal ar fi să poți lăsa în urmă viața pe care ai trăit-o și să o iei de la capăt într-un loc nou cu oameni noi. Dar, câți dintre noi își permit asta? Cei mai mulți sunt obligați de situație să continue în același loc și cu aceiași oameni. Multora poate că le lipsește curajul pentru așa schimbări radicale și se complac în aceste situații. Nu toată lumea are forța necesară pentru a o lua de la capăt sau puterea de a se reinventa.

Într-adevăr sunt și oameni care pot face schimbarea, dar se mint și cu timpul revin treptat la vechile obiceiuri, căci este mai comod așa. 

Adevărul este că, la fiecare dezamăgire ai vrea să poți pune punct și să o iei de la capăt. Indiferent dacă este vorba de viața personală sau profesională, toți am simțit la un moment dat nevoia de schimbare. În cele mai multe cazuri dorința vine din viața personală. Ca și cum lumea noastră depinde de relația, căsnicia sau prietenia în care suntem în acele momente. Dacă acestea se termină, avem falsa impresie că și viața noastră se termină și doar o schimbare radicală ne-ar mai putea salva. 

Și da, sunt oameni care au puterea și ocazia de a schimba locul crezând că așa se schimbă și norocul, dar constată că deși au pus acel punct și au luat-o de la capăt, după un timp, revin la aceleași probleme și dureri, neîmpliniri, frustrări. 

Așa că întrebarea corectă nu este de câte ori poți să pui punct și să o iei de la capăt, căci omul poate  chiar și atunci când crede că nu mai poate. 

Întrebarea corectă este de câte ori te poți reinventa, căci dacă schimbarea nu are loc în noi, trăim aceleași sentimente, dar cu oameni și locuri diferite. Să încerci să ștergi o etapă din viața ta este ca și cum ai renunța la bucăți din tine. Ca și cum te-ai minți sigur că nu-ți aparțin. Să faci mergi mai departe  într-un mod sănătos este să accepți ceea ce ai trăit și să te împaci cu decizia ta, nu să încerci din răsputeri să ștergi aceea bucată ca și cum nu a fost. Trăirile noastre fac parte din noi, ne definesc conturându-ne caracterul. Inconștient putem fi selectivi cu amintirile noastre, creierul nostru alegând să ne ascundă ceea ce ne rănește, dar conștient, nu ne putem minți cu privire la ceea ce am trăit.  

Cred că unii oameni au puterea de a lua de la capăt de multe ori, însă doar reinventându-ne putem schimba ceva semnificativ în viața noastră, altfel totul rămâne o fugă constantă de probleme, de durere, de noi la care vom reveni mai devreme sau mai târziu.

Sunt om care a a luat-o de la capăt de multe ori. La început doar am fugit de ceea ce simțeam și-mi producea durere, dar toate trăirile veneau cu mine fără să conteze distanța. Oare de câte ori am să pot să o iau de la capăt, a fost întrebarea care mi-a stăruit în minte mulți ani, căci toate aceste schimbări mă epuizau. Târziu am înțeles că poți să fugi de oameni și locuri, dar nu te poți ascunde de ceea ce simți. Mi-a făcut bine schimbarea și am învățat mult despre oameni, locuri și, nu în ultimul rând, despre mine. Reinventându-mă scot tot cea am eu mai bun din mine căutându-mi calea fără să simt nevoia de a mai fugi. Nu mai caut să pun punct, ci doar să merg mai departe.