Mie îmi plac atât de multe lucruri...
Îmi place să mă trezesc mângâiată pe chip de razele calde ale soarelui. Îl simt cum îmi intră sub gene parcă spunând „ hai, trezește-te!”
Îmi place să simt aroma de cafea înainte de a deschide ochii. Asta mă face să mă trezesc zâmbind și nimic nu se compară cu cafeaua băută dimineața în balansoar, când afară este încă liniște.
Îmi plac plimbările în natură, nu mă satur să admir frumusețea și freamătul ei. O simt cum îmi pătrunde în adâncul ființei mele. În funcție de anotimp, este un izvor nesecat de frumos. Freamătul ei mă face să vibrez pătrunsă de toate emoțiile, începând de la adierea caldă și ușoară a vântului și culminând cu vuietul puternic din zilele friguroase și viscolite. Toate îmi fac sufletul să fie plin de plin de trăiri intense, care trec ușor de la melancolie în adierea caldă și culminează cu vuietul ei ce îmi vindecă durerea surdă trezită de amintiri.
Îmi plac plimbările prin ploaie. Să simt apa cum îmi udă fața e ca și cum, de undeva de sus, cineva îmi spală sufletul.
Îmi place zăpada și nu mă pot sătura niciodată de ea.
Îmi plac florile și toate anotimpurile. În mod special îmi place atunci când se trezește la viață natura și atunci când se pregătește să moară. Mă fascinează transformarea ei și multitudinea de culori.
Îmi place căldura soarelui vara și marea. Da, iubesc marea și senzația de libertate atunci când înoți.
Îmi place să primesc flori fără nici un motiv, așa ...pur și simplu.
Iubesc Crăciunul și magia lui. Îmi plac surprizele și cadourile de sub brad, dar cel mai tare iubesc să dăruiesc.
Îmi place să mă uit la un film bun care reușește să trezească în mine aceea emoție și mă face să plâng. Dar, îmi plac și filmele de Crăciun.
Îmi place mirosul rufelor proaspăt spălate și bătute de vânt sau de îngheț.
Îmi place să stau în casă la căldurică și să beau un ceai cald sau o cană cu vin fiert când afară viscolește.
Îmi place să merg la cumpărături. Mă face fericită să cheltui bani pe fleacuri. Poate fi terapeutic.
Îmi place să îmi fac planuri și să am visuri. Îmi place să le pun pe hârtie și mă face fericită atunci când se împlinesc.
Îmi place să transpun frumosul în fiecare fotografie pe care o fac.
Îmi plac călătoriile. Mă face fericită să descopăr locuri noi și mă plictisește rutina.
Îmi place să citesc o carte bună care nu mă lasă să dorm din dorința de a o termina.
Îmi plac discuțiile interminabile despre viață și oameni, avute cu fiica mea. Îmi place să descopăr în ea adultul în devenire. Mă face fericită să o privesc, îmi umple sufletul de sentimente pe care nu le pot descrie. Îmi place să-i usuc părul și să o privesc când doarme senină, lipsită de griji.
Îmi plac prieteniile vechi. Îmi place să stau de vorbă ore în șir cu un prieten drag în fața căruia nu trebuie să îmi caut cuvintele. Nu e nevoie de explicații, pentru că știu că nu mă judecă și mă înțelege dincolo de cuvinte. Îmi place senzația aceea de încredere maximă în cineva, te face să-ți simți sufletul mai ușor.
Uneori îmi place să-mi fac prieteni noi, alteori iubesc singurătatea. Dar, cel mai mult îmi plac îmbrățișările. Doamne, cât de mult îmi plac acele îmbrățișări puternice, unde strânsoarea este atât de caldă că nu mai este de nevoie de cuvinte. Dar, din păcate, oamenii nu mai fac asta, de parcă le-ar fi frică să se mai atingă.
Îmi place să-mi simt propriul parfum și mirosul părului proaspăt spălat. Uneori îmi e de ajuns să mă dau cu o cremă și mă simt mai frumoasă decât dată cu toate fardurile.
Îmi place să port pantaloni și am învățat să mă iubesc așa cum sunt. Mă fac fericită lucrurile normale, cum ar fi fac curat în casă sau să-mi îngrijesc grădina. Iubesc casa mea și senzația de „acasă”. Nicăieri nu e mai bine ca acasă la mine.
 |
Îmi place să fac curățenie când sunt singură și cu muzica dată mai tare. Îmi place, din când în când să mut mobila prin casă și îmi place mulțumirea pe care o simt când toate sunt la locul lor.
Iubesc muzica și am cele mai ciudate gusturi, în funcție de stare. Îmi place să scriu pe blogul meu noaptea târziu sau dimineața devreme, când sunt singură. Uneori nu pot să dorm pentru că nu îmi dă pace o idee. Alteori scriu dimineața la cafea și acesta este momentul meu preferat. Nu scriu pentru că vreau să mă descopere cineva, nu scriu pentru comentariile sau aprecierea cuiva anume. Nu, scriu doar pentru mine. La fel ca și muzica, am descoperit că este o altă cale de a ajunge cât mai adânc în mine, de a descoperi sentimente, trăiri și dureri de care nici nu eram conștientă că le port cu mine.
Îmi place să cred că sunt un om bun și muncesc la asta în fiecare zi.
Îmi place să cred că sunt puternică și nimic nu mă dărâmă.
Îmi place să nu mă vadă nimeni atunci când plâng, căci mai și plâng uneori...
Îmi place să sper și să cred că binele învinge.
Îmi place să am credință și simt că Dumnezeu mă iubește.
Îmi place și sunt recunoscătoare pentru că sunt sănătoasă.
Iubesc să iubesc.
Îmi place să mă opresc să mângâi câte o mâță maidaneză. Îmi liniștește sufletul când îi smotocesc blănița.
Îmi place să salut lumea pe stradă.
Îmi plac oamenii simpli.
Îmi plac oamenii care îți pătrund în suflet fără să se străduiască.
Îmi plac oamenii cu care poți să stai de vorbă fără să îi cunoști, dar îți dau o stare de prietenie veche de demult...
Îmi place să zâmbesc și să râd din tot sufletul.
Ah, sunt atât de multe lucruri care îmi plac, că nu mă pot opri din scris...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu