Călătorii- Pădurea Hoia Baciu

     În ultima zi petrecută la Cluj am  decis să vizităm Pădurea Hoia Baciu. Am auzit atât de multe povești despre această pădure, ceea ce m-a făcut să fiu extrem de curioasă...

   De exemplu, una dintre legende spune că în urmă cu mulți ani, un cioban pe nume Hoia ar fi mers în pădure cu oile, dar nu s-a mai întors. Nu s-au găsit rămășițe umane sau animale după dispariția sa. Apoi locul este făcut celebru după anul 1968 când se spune că în iulie un vizitator, a observat patru figuri umanoide care se aflau la 250 – 300 de metri de liziera pădurii, dar ceea ce face cu adevărat locul special este o fotografie din august 1968 atunci când se pare că pe respectiva fotografie ar apărea un OZN. Pădurea Baciu a căpătat notorietate și datorită asocierii ei cu fenomene paranormale. Cu toate astea, nu există vreo dovadă că vreunul din miturile care circulă despre pădure ar avea vreo bază reală. Tibor Hartel, profesor la Departamentul de Biologie și Ecologie, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, nu consideră că în pădurea Hoia Baciu ar exista spirite sau forțe gravitaționale, dar este de părere că acestea aduc un plus zonei naturale. Explicația sa pentru formele ciudate ale copacilor ar fi faptul că pădurea este dominată de carpen, tei, arțar și alte specii de arțar. Acești arbori au fost tăiați în nenumărate rânduri, unii arbori de la baza trunchiului iar alții mai la înălțime. În ambele cazuri speciile sus amintite pot regenera producând multe forme.

Astfel, în locurile lor au rămas cioate care s-au regenerat de mai multe ori. Ei au capacitatea de a avea foarte multe forme, inclusiv spiralate. În special dacă sunt bătrâni, arborii menționați anterior au trecut prin atât de multe forme, încât pot să fie foarte diferiți de aceleași specii de arbori tineri. Și într-adevăr Hoia are niște tei bătrâni, are carpeni bătrâni, arbori lucrători, care au fost utilizați în trecut și capătă tot felul de forme ciudate datorită intervențiilor oamenilor.
Acum, sincer, în afară de o luxație la gleznă nu am simțit nimic ieșit din comun iar luxația a fost din cauză că nu am văzut o rădăcină ieșită din pământ tot umblând cu capul în nori căutând fantome. Pădurea este una absolut normală, unde oamenii se plimbau, alergau sau mergeau cu bicicletele evitând căldura din oraș. Într-adevăr am reușit să fac câteva poze absolut minunate la care nu a fost nevoie să umblu la editări, atât de frumoase erau culorile copacilor printre raze de soare și umbre, dar asta se datorează faptului că am fost foarte atentă. Oare câți dintre noi cercetăm cu atenție copacii și textura lor atunci când intrăm într-o pădure? Dacă tot vrem să dăm curs unor povești, de ce nu alegem să căutăm sau să inventăm unele frumoase cu zâne, nu cu demoni. Poate că am intrat în păduri fermecate și pline de magie de multe ori, dar nu am fost atenți la freamătul ei și asta doar pentru că nu am citit undeva despre magia ei. Da, se auzeau zgomote exact ca în orice altă pădure și umbrele te făceau cu ușurință să-ți imaginezi tot felul de forme. Doar imaginația omul ar fi putut să țeasă povești care de care mai urâte și mai înfricoșătoare. Până la urmă, cred că suntem sclavii minții noastre și întotdeauna vom privi lucrurile cu ceea ce avem în suflet iar frica ne va fi întotdeauna cel mai mare dușman. Privind în urmă, vacanța a fost frumoasă, chiar dacă planurile nu au ieșit așa cum am vrut. Ne-am bucurat ca niște copii umblând hai-hui pe cărări pietruite și de om neștiute.

                   

  

                    

    Se spune că este bine să faci rai din ce ai, dar eu aș completa spunând că este bine să faci rai din ce ai în suflet și cu asta am spus tot.
                       (Sursa informațiilor: https://ro.wikipedia.org/wiki/Pădurea_Hoia)