Despre Gigi...

          Cine este Gigi? Gigi, Cici, Dorel, Leana, Veta...toți avem în viața noastră câte o așa mare personalitate. Unii, chiar mai norocoși, au parte de mai multe exemplare sau de toată familia.
      Este un subiect destul de trist, după părerea mea, dar am să încerc să îl îndulcesc puțin făcându-l ușor amuzant, ca să poată fi digerat.
      Am tot auzit vorbindu-se despre oameni capabili să-ți stoarcă energia din corp și să te încarce negativ, doar prin simpla lor prezență în viața sau în apropierea ta. Am auzit că li se spune vampiri energetici sau persoane toxice. La început am râs pe tema asta și nu am dat importanță prea mare subiectului, dar treptat am început să fiu mai atentă la detalii și tind să cred că există un sâmbure de adevăr. Știți cum se spune, „nu iese fum fără foc”...
       Acești oameni emană atât de mult negativism, încât nu ai cum să te lași păcălit de falsa pozitivitate ce o etalează. Din păcate, sunt destul de multe exemple de genul acesta și am să mă limitez la unul general, pe care am să îl numesc Gigi.
      Acest Gigi este o adevărată bijuterie, căci tu nu le poți avea pe toate în viață, dar Gigi le are. Așa că, despre Gigi o să vă tot povestesc pentru că este un izvor nesecat de prostie amestecată cu o răutate bine mascată și o doză de....  nu știu... Încerc să îi găsesc o calitate pozitivă cât de mică și nu găsesc nimic, așa că rămâne prostie și răutate, punct.
   Stă ascuns sub o față zâmbitoare, veșnic dornic să te „ajute”, dar plin de trufie și îți aruncă vorbe ușor înțepătoare. Aparent pare „pâinea lui Dumnezeu”, dar este un om cu un suflet așa atât de mic... Uneori mă mir că nu-i pocnește fața de la acel zâmbet fals și tot timpul mestecă ceva, dând impresia că rumegă în permanență.
      Este un om care vorbește enorm și niciodată nu te ascultă. Știți genul acela de persoane care te întreabă „ce mai faci”, dar nu așteaptă să îi răspunzi și te întrerupe pentru că avea ceva să-ți povestească și cu care să se laude sau să se plângă? Gigi!
      Știți tipul acela de om care spune „trebuie să plec”  timp de 30 de minute (o oră), dar nu se urnește din loc? Gigi este!
      Gigi te descoase, doar dacă este pentru propriul interes și curiozitate, atât cât să adune informații pe care să le folosească împotriva ta mai târziu, dar tu ca persoană nu prezinți interes. Este foarte insistent, vine și nu pleacă niciodată ușor. Pur și simplu apare de nicăieri și este mai prezent ca propria umbră.
       Ați întâlnit oameni care te spionează și în cazul în care nu reușesc să afle ceva, te întreabă cu nesimțire „da, unde vă duceți în fiecare seară ...”, iar ei tot timpul au „treabă” sau trebuie să facă „ceva”?   Tot Gigi!
       Ați întâlnit genul acesta de persoane, care apar când ți-e lumea mai dragă, când nu ai chef sau când ai o problemă?  Pe cuvânt dacă nu te simte când ai o problemă și îți apare în cale cu fața de „milog”, cu colțurile gurii lăsate și veșnicul „vai , draga mea, îmi pare așa de rău”, dar îi sticlesc ochii.
       Știți tipul acela de persoană care dacă tu ai probleme, el are deja ochii în lacrimi copleșit de ale lui? Gigi este! Mereu victimă, mereu suferind, mereu cu probleme.
      Nu știu cum, dar reușesc mereu să-l dezamăgesc pe Gigi. El este atât de activ și de preocupat de tot ce mișcă, iar eu nimic. Tot timpul face „ceva” și are răspunsuri pentru orice...  Nici nu apuci să formulezi întrebarea și Gigi are deja răspunsul. Cu ajutorul lui „google” le știe pe toate, „câte în lună și în stele”, doar diploma îi lipsește. Dacă îi oferi ceva și îi spui cum îl folosești tu, îți scoate ochii cu: „da, pe net nu scria așa”.  Oricum o dai cu Gigi, nu nimerești.  Faptul că nu vrei nimic, nu te plângi de nimic, nu zici nimic, este o mare dezamăgire pentru el, dar asta nu îl dezarmează, ci-l ambiționează și mai tare, căci lui îi place să scormonească.
      Pentru Gigi, niciodată nu ești în stare de nimic și nici suficient de bun, dar se ascunde sub o falsă admirație față de tine.
      Oare mă înțelegeți ce spun? Ceva de genul „dacă și eu arătam ca tine...” Dar ce te reține?  În condițiile în care, dacă stai de vorbă cu Gigi, tot timpul ține câte una, două, trei diete.
Sau, „dacă era și la mine acasă, așa ca la tine...” Așa și? De ce nu faci? Astea sunt complimente false, „bălit în ureche”, că poate mă gâdilă în orgoliu, dar din păcate nu m-a nimerit.
     Nu am înțeles niciodată genul de oameni care insistă să te ajute și te obligă, practic să le accepți gesturile, chiar dacă tu îi spui că nu ai nevoie. Iar dacă ai avut ghinionul să îi accepți ajutorul, poți să fii sigur că nu uită nimic și îți va scoate ochii cu vârf și îndesat. Cred că de aceea se și oferă ca să te ajute și te îmbie asemeni unui cal troian. Ceva de genul „de ce să-ți mai cumperi, îți dau eu”, dar trebuie să ceri voie. V-ați prins cam cum stă treaba? Simte nevoia de a te avea la mână și nu găsește cum, vrea să îți intre pe sub piele și nu reușește. Off, Doamne și dacă faci greșeala să îi spui ceva îți răstălmăcește vorbele în așa hal, că nici tu nu mai știi ce ai zis. In funcție de cum bate vântul așa este și Gigi.
    Dacă ai „curajul” să strici prietenia și nu te comporți așa cum vrea Gigi, se schimbă foaia și se transformă într-o persoană cu așa o greață, de o tai cu cuțitul. Dacă îi treci cu vederea și încerci să ții distanța, atunci găsește o cale de a te călca pe bătături și o face cu succes, căci s-a prins deja că ești o persoană reținută și nu ripostezi niciodată. Pentru Gigi, asta înseamnă slăbiciune și probabil te crede cam prost. Este incapabil să distingă bunul simț și afișează o superioritate care are nevoie să fie hrănită. 
    Din păcate cu genul acesta de persoane nu ai cum să interacționezi și  nu ai cum să îi ajuți, dar nici nu poți supraviețui în prezența lor.  Am simți cum treptat îmi fură energia și viața, puțin câte puțin.
    Nu-i așa că este o persoană „minunată” acest Gigi?

Cel mai bine este să ții distanța, cât mai multă distanță. Așa cum am mai spus și o să spun mereu, cu prostul niciodată nu ai să o scoți la capăt și dacă ai ghinionul să mai fie și fudul, „parcă nu e prost destul”.
Nu este prima persoană de acest gen pe care am întâlnit-o, dar cu siguranță pot spune că seamănă izbitor de mult între ele indiferent de numele pe care îl poartă. Au o privire rece, fiind incapabile de gesturi calde. Răutatea le întunecă chipul și nu au pic de frumusețe. Au un egoism și o mândrie care se vede de la distanță, etalate la fiecare pas prin mersul țâfnos și nasul cât mai sus.
   Cât de puternic să fii ca să poți ține la distanță atâta răutate?
De multe ori m-am amuzat la gândul că dacă aș fi avut o pisică, ar fi murit în prezența lui Gigi, de la atâta energie negativă.
Dacă poți să te detașezi de ceea ce spune și îți golești mintea de orice gând încercând doar să îi  privești chipul, ai să rămâi surprins de ceea ce ți se va înfățișa în fața ochilor.  Eu am văzut o persoană hidoasă, îmbătrânită și plină de răutate. O persoană care a trecut prin destul de multe greutăți, dar nu a avut puterea să le depășească și acestea au copleșit-o distrugând orice urmă de bunătate și umanitate.
Am văzut o persoană plină de frământări și regrete, frustrări și neîmpliniri. Am văzut o persoană tare nefericită și disperată, care încearcă să se hrănească cu viața și energia altora, căci propria viață îi este goală, seacă. Deși îți produc milă, nu au nici o scuză pentru atitudinea lor. Toți am avut greutăți în viață, dar le-am depășit încercând, totuși, să rămânem oameni.
Dar cum ar putea fi altfel în sufletul acestor oameni, când ei și-au pierdut credința și afișează asta cu mândrie? 

Atâta timp cât în suflet ai credință, mereu vei găsi calea cea bună, iubire, speranță. Credința este un izvor care nu seacă niciodată și de acolo îți iei puterea de a merge mai departe. Ea este frumusețe sufletească, iertare, bunătate, liniște. Este mai presus de noi și fără ea ești sterp, un nimeni și nimic. Fiecare este liber să creadă ce vrea, nu judec pe nimeni pentru alegerile făcute și tot ce am scris este fix părerea mea. Eu cred cu tărie că un om care nu crede în nimeni și în nimic este mort din cap până în picioare, lipsit de spirit, fără acea flacără interioară care ne dă sens și căldură vieții. Credința este luminița de la capătul tunelului. Când ai pierdut tot, ea licăre în sufletul tău și-ți dă putere, te face să realizezi lucruri imposibile pentru alții, doar dacă tu crezi.

Atunci când crezi, poți să muți munții din loc.
Credința este baza a tot ceea ce suntem, este fundația pe care poți clădi orice, căci fără credință, oare știi cine ești?
Încearcă să îți păstrezi vie propria credință, sădește cu bunătate și ai să culegi cu belșug.
   Tot timpul am spus că în viață este bine să nu te intereseze de nimeni și nimic, ca să nu fii tentat să judeci. Cel mai bine este să nu știi nimic, nici de bine și nici de rău, căci fără să vrei ai să judeci faptele bune sau rele și cea mai bună apărare este să-ți vezi doar de ale tale.
   Cineva îmi spunea că la bază românii au fost niște țărani muncitori.  Da, adevărat, dar pe parcurs adevărații țărani au cam dispărut și în locul lor au apărut niște parveniți (acei oameni care s-au ajuns și au uitat de unde au plecat). În esență și-au păstrat doar obiceiurile proaste (egoism, invidie, curiozitate bolnavă) și au preluat unele noi ( mândrie, fală, fățărnicie).

P.S.    Cel mai mare dușman al românului, indiferent că este în străinătate sau în țară, este tot un român. Indiferent de numele pe care îl poartă (Gigi, Cici, Veta, Leana....),  doar năravul și veninul diferă, în rest...toți sunt la fel.

Sunt convinsă că fiecare dintre noi are în viață cel puțin un exemplar și mi se pare tare amuzant de privit când Gigi își alege o nouă victimă, căci cu tine nu prea a avut succesși el oricum are ceva cu toată lumea.