De câte ori...

    De câte ori nu ți s-a întâmplat să zici că ești bine, chiar și atunci când inima se frânge în tine? Oare de câte ori cu lacrimi în ochi ai răspuns „sunt bine”?  De câte ori ți-ai spus că „de mâine” sau „asta este ultima dată”? De câte ori ai iertat și a fost în zadar? De câte ori ai rămas, când, de fapt, îți doreai doar să pleci? Și, oare de câte ori ai plecat, dar te-ai întors plin de speranță?  De câte ori nu ți-ai spus „hai, că poți” sau „măcar de data asta”? De câte ori ai strigat, dar nimeni nu ți-a auzit chemarea? De câte ori nu ți-ai spus „pot, sunt puternic” și totul a fost doar chin? De câte ori?

    De câte ori ai vrut să faci bine și-ai fost înțeles greșit?  De câte ori ai atribuit calități unora care nu le aveau?  Recunoaște, de câte ori ai văzut oamenii mai frumoși decât au știut ei să fie vreodată ? De câte ori ai bătut la uși închise cu zăvorul și ai cerșit o șansă inutil? De câte ori este nevoie să fi plesnit, alungat, pedepsit, ca să-nțelegi că nu ești bine venit? De câte ori ai închis ochii ca să nu vezi nedreptatea cu care ești privit?  De câte ori  i-ai lăsat să-ți vâre cuțitul în spate? Hai, te rog, spune-mi de câte ori?

   De câte ori te-ai privit în oglindă și nu ți-ai recunoscut chipul îmbătrânit? De câte ori te-ai întrebat când ai albit și unde a dispărut copilul care parcă ieri era fericit? 

    De câte ori te-ai ascuns în spatele zidurilor înalte într-un colț de suflet rănit?  De câte ori te-ai trezit în noapte tânjind după o îmbrățișare și brațele ți-au rămas goale? De câte ori ai fost singur? Ah, mai știi de câte ori?

  De câte ori ai visat și visul ți s-a spulberat din senin? De câte ori ai iubit un străin? De câte ori?

Dar, oare de câte ori ai să poți să o iei de capăt? De câte ori...