Printre rânduri...: Călătorii- Parcul National Lacurile Plitvice

Îmi place tare mult să călătoresc și să descopăr locuri noi. Mulți vor spune că nu au bani sau timp pentru a călători. Eu am să spun că acestea sunt doar scuze. Cheltuim mult mai mult pentru lucruri materiale sau pe ieșirile în oraș cu prietenii. Inițial, când am ajuns în Germania, mi-am făcut un plan cu locuri de vizitat în jurul casei. Treptat l-am mărit la 50 de kilometri, apoi la 100 de km și tot așa. Nici nu ne dăm seama câte lucruri așteaptă să fie descoperite în apropierea noastră. Acesta este un plan pentru cei care spun că nu au bani, pentru ceilalți... lumea este plină de frumos.

Unul dintre aceste locuri minunate pe care îl recomand este Parcul Național Lacurile Plitvice. Înainte de a trece la ceea ce este de spus despre acest loc de vis, am să fac câteva recomandări. Inițial când eu m-am interesat despre acest loc și cum este bine să faci atunci când îl vizitezi, am văzut că are anumite trasee, nu intri așa de capul tău. Este foarte bine organizat și foarte multă lume. Are două porți de intrare și toată lumea recomandă poarta 1 și traseul C, ca fiind cel mai frumos. Acum, din experiența mea eu v-aș recomanda poarta 2 și traseul K. În primul rând atunci când vă propuneți să vizitați Lacurile este important cum veți face asta, organizat sau individual. În cadru organizat este ok, pentru că cei care organizează se ocupă, presupun, de bilete. Agențiile, hotelurile, campigurile au locuri rezervate pentru intrare, dar acest aspect se schimbă atunci când călătorești singur, fără rezervări. De aceea este foarte important să-ți rezervi bilet din timp, căci există riscul ca ajuns la fața locului să nu mai găsești bilete.

Am să insist asupra faptului că este foarte aglomerat. Ideal ar fi să petreceți minim două zile pentru a vedea în tihnă locurile. Și acum am să vă spun și de ce este traseul K mai bun decât celelalte. În primul rând că este la mai liber la poarta 2, căci toți se duc la poarta 1. Și nu în ultimul rând, datorită faptului că este un traseu de sus în jos, ceea ce face ca vizitarea lui să fie mai ușoară prin coborâre decât să fie urcat. Nu uitați faptul că cei mai mulți vin în vizită vara, ceea ce înseamnă că este și foarte cald. Întâmplarea a făcut să descopăr toate acestea, datorită faptului că nu mai erau locuri la poarta 1, traseul C. Cred că majoritatea s-au inspirat ca și mine...

Traseul acesta este, la fel ca și celelalte, spectaculos, dar are și o plimbare cu vaporașul, ceea ce îi dă un farmec deosebit. Recomand o sticlă cu apă, dar să nu beți prea multă pentru că nu prea sunt toalete. Acesta este singurul minus pe care eu l-am constatat. În rest, totul la superlativ. Peisajul este de vis și nu vrei să se termine, nu mai vrei să pleci acasă.

Parcul Național Lacurile Plitvice (denumit popular Plitvice) este unul din cele mai vechi si mai mari parcuri naturale din Croația.

Parcul Național a fost înființat în 1949 și este situat în zona muntoasă carstică din Croația centrală, aproape de granița cu Bosnia și Herțegovina. Zona protejată se întinde pe 296,85 km². În 1979, Parcul Național Lacurile Plitvice a fost adăugat în lista patrimoniului mondial UNESCO, printre primele situri naturale din această listă. Parcul Lacurile Plitvice este situat în Europa de Sud-Est, în Croația, la jumătatea distanței între Zagreb și Zadar.

Termenul croat Plitvice a fost utilizat pentru prima oară în 1777 de un anume Dominik Vukasović, pastor din localitatea Otočac, deși primele documente cartografice ale zonei există din secolul precedent. Numele provine de la lacurile din parc, puțin adânci, sau în croată pličina sau plitvak, plitko. Alte ipoteze sugerează că ar putea proveni de la localitatea slovenă Plitvica; aceasta este chiar forma pe care o ia termenul în croată atunci când este folosit alături de cuvântul lac (jezero): Plitvička jezera, adică „lacurile din Plitvice”. De la acesta își trage numele și un sat din apropiere.

Douăsprezece lacuri formează Lacurile Superioare din Parcul Național Plitvice. Cel mai mare și cel mai adânc lac este Lacul Kozjak, iar al doilea ca mărime este Lacul Prošćansko. Aceste două lacuri sunt cele mai îndepărtate unul de celălalt, existând o diferență de înălțime de 100 de metri între Lacul Prošćansko și Lacul Kozjak. Lacul Prošćansko este asociat cu "Legenda Reginei Negre". Legenda "Prošnja" spune povestea unei perioade de secetă în regiune. Locuitorii au apelat la regina magică pentru a-i ajuta, iar aceasta a răspuns prin crearea lacurilor Plitvice. Lacul Prošćansko fiind primul pe care l-a creat. Lacurile sunt separate fiecare de bariere de travertin create prin depunerea calcarului în apă. Curgerea continuă a apei în jos din lacuri în obstacole în lacul următor formează, de asemenea, un lanț de cascade.

Lacurile inferioare sunt situate în interiorul unui canion calcaros permeabil. O pasarelă accesibilă leagă lacurile Gavanovac și Kaluđerovac. Lacul Gavanovac este numit de la comoara Gavanovo, despre care se presupune că este încă ascunsă undeva în lac. În zona lacurilor inferioare se află, de asemenea, Cascada Mare (Veliki Slap), cea mai înaltă cascadă din Croația. Cascada are o prăbușire bruscă peste stâncile de calcar înalte de 78 de metri în canionul Lacurilor Inferioare. Pârâul Plitvica nu se usucă niciodată și este a treia cea

mai mare sursă de apă a parcului.