Un serial demn de văzut, în zilele acestea cu vreme schimbătoare, mi se pare Chernobyl (Cernobîl). Deși l-am mai văzut în urmă cu câțiva ani, revederea mi-a a fost la fel de plină de trăiri ca și prima oară când am văzut această mini serie de 5 episoade.
Serialul este despre dezastrul din 26 aprilie 1986 de la centrala nucleară de la Cernobîl, considerat a fi cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Aceasta se află în apropiere de orașul Prîpeat, Ucraina, la 18 km de nord-vestul orașului Cernobîl, l10 km de Kiev.
„Cernobîl” îți produce o durere profundă, el prezentând cronologic evenimentele dinainte și de după accident. Imaginile lipsite de culoare ajutate de coloana sonoră reușesc să reflecte gravitatea accidentului. Ai certitudinea că ceea ce nu vezi reprezintă un pericol mortal și asta îți dă o stare de apăsare pe piept ca plumbul. Ne sunt prezentați oamenii și clasa politică, indiferența și ignoranța, vitejia și lașitatea deopotrivă, lupta împotriva sistemului și frica de el (de sistem). Vedem neputința de a face ceea ce este bine și corect când orgoliile și ambițiile celor care ne conduc sunt prea mari, mai presus de uman. Dorința de a fi ascuns sub preș acest dezastru a făcut ca numărul victimelor să fie mai mare și, din păcate, necontorizat. S-a dorit să nu existe o dovadă a adevăratului vinovat, dincolo de greșelile umane care au dus la acest accident.
Victimele exploziei de la Cernobîl au fost nenumărate... Încă nu se știe numărul exact al acestora. Au fost oamenii de la fața locului care au murit în chinuri groaznice și de nedescris, cei care au ajutat în spitale, eroii care s-au oferit să se sacrifice pentru a diminua pagubele și astfel au împiedicat ca dezastrul să fie și mai mare, global. Au fost și inconștienții care au privit cu mirare explozia bucurându-se de cenușa care plutea învăluindu-i într-un dans al morții. Au fost oamenii nevinovați din casele lor și mulți copii, chiar copii nenăscuți încă la momentul exploziei. Să nu uităm că victime au fost și animalele. În momentul evacuării acestea au fost părăsite, lăsate în voia sorții, ca mai apoi în ciuda supraviețuirii lor să fie omorâte. Vedem durerea în ochii blânzi din care viața se scurge...
Și oare câți sunt aceia de care încă nu știm, căci norul de precipitații radioactive a fost dus de vânt spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord.
Chiar dacă este un serial dur, merită văzut pentru a ne aminti cât de fragilă este viața și cât de ușor o putem distruge, cât de mare este ambiția clasei politice și dorința acesteia de a mușamaliza propriile erori și nu în ultimul rând ca un omagiu adus victimelor știute și neștiute...
(Mai multe amănunte găsiți pe wikipedia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu