Un compliment...

    Acum ceva vreme stăteam de vorbă cu un domn. Era mai în vârstă decât mine și mi-a spus cu amărăciune așa: „În ziua de astăzi nu mai poți să faci un compliment adevărat unei femei...”

Am făcut ochii mari și m-am uitat la el, încercând să-i pătrund în minte, ca să văd ce a vrut să zică. Într-un târziu am înțeles...  Normalitatea societății în care trăim s-a schimbat atât de mult, încât ajungem să fim reticenți  și reținuți la tot ce pleacă sau vine de la noi.

     Sunt femeie și primesc complimente. Unele sunt adevărate, altele sunt măști pentru interese ascunse. Acum deja îmi dau seama din prima despre ce este vorba și am învățat să le evit pe ultimele. Din păcate sunt atât de multe, încât la un moment dat, le-am băgat pe toate în aceiași oală și le-am ignorat. Am fost întotdeauna conștientă de calitățile și defectele mele, încât nu am simțit nevoia de o confirmare a lor, dar nici nu am stat să mă gândesc, oare cum o fi de partea cealaltă a baricadei?  Privind din perspectiva masculină spun: „Vai!” A devenit riscant să-i faci unei femei un compliment, că ți-a și sărit la beregată și te-a umplut de „complimente”. Până la discuția aceasta, nu m-am gândit niciodată că cineva ar putea fi afectat de asta. Părea un rău atât de mic, într-o lume așa de mare. Fără să vreau, poate, că am rănit niște sentimente și-mi pare sincer rău. 

    Am fost mai atentă și am conștientizat că nu este neapărat vorba despre o femeie și un bărbat, este despre oameni în general. Ce vreau să spun? Vreau să spun că noi, oamenii, am uitat să facem un compliment sincer, dar nici nu mai știm să primim unul. Mereu căutăm motive ascunse. Când cineva ne spune un lucru drăguț, aproape instinctiv gândim: „Oare ce vrea de la mine?” Avem impresia că oamenii ne spun lucruri frumoase doar când au câte un interes. Nu mai stăm să ne gândim că, poate, omul acela ne-a observat așa cum suntem noi și chiar i-a plăcut ceea ce a văzut. Alteori, avem o părere așa de proastă despre noi, încât nu dăm crezare vorbelor, nici dacă ne spun o sută de oameni cât suntem de frumoși în ochii lor. 

    Mi s-a întâmplat să-i fac complimente unei prietene și am fost surprinsă să constat că mi le-a întors înapoi. A devenit un obicei, să zic așa, și când îi urezi ceva unui sărbătorit, acesta îți răspunde cu și mai multe urări. Ce să mai zic dacă un bărbat necunoscut îi spune unei femei că este frumoasă?  Are nevoie de mult curaj.

     Nu vreau să cred că totul este murdar pe lume. Nu toți oamenii sunt superficiali. Și da, uneori oamenii ne fac complimente sincere, așa cum și noi, la rândul nostru, le oferim fără să așteptăm ceva în schimb, ceea ce mi se pare frumos. Și de ce să nu fim sinceri până la capăt, un compliment venit la momentul potrivit te face să te simți tare bine. Îți dă putere, curaj și încredere. Te face să zâmbești. Nu este nimic rău în asta. 

    Cum am ajuns în situația asta? Am uitat să fim sinceri, buni și generoși. Nu mai știm să ne exprimăm sentimentele, dar nici să iubim oamenii. Purtăm fel de fel de măști și ne-am pierdut printre ele.