Acum douăzeci de ani, această zi se întâmpla să fie într-o duminică. Îmi amintesc perfect! Soarele strălucea și era cald, ca într-o zi de vară. Eram atât de tineri amândoi și habar nu aveam ce înseamnă să crești un copil, dar tocmai aduceam pe lume unul.
Am crescut, ne-am jucat, am copilărit, am învățat, am mai și greșit, am râs, am plâns, dar pe toate le-am făcut împreună. Îmi amintesc că cineva ne spunea că suntem legați ombilical, și poate că avea dreptate, căci altfel nu am cum să explic profunzimea legăturii dintre noi. Este ceva ce nu poate fi descris în cuvinte și uneori nu are explicații logice, este simțire.
Mă emoționez când mă gândesc la puiul de om care mă iubea „cât blocu'”, căci i se părea atât de mare iubirea ei, și sufletul mi-e atât de plin de amintiri. Da, am fost acolo în fiecare moment, în fiecare etapă a vieții și am pășit împreună fiecare treaptă ținându-ne de mână. Uneori cu încredere, alteori cu emoții, cu teamă. A fost și bine, a fost și greu, le-am luat așa cum au venit, și au trecut toate.
Așa că, în această zi plină de nostalgie, emoție și multă iubire aș vrea să-ți mulțumesc Ție, Doamne, pentru această mare Binecuvântare. Îți sunt recunoscătoare și-Ți mulțumesc din ziua în care am privit această mogâldeață, și nu am înțeles cum poate să iasă din tine așa o mână de om. Nici astăzi nu înțeleg, dar acesta este, de fapt, miracolul vieții. Fiecare copil este o minune, un diamant pe care tu trebuie să știi să-l șlefuiești. Nu trebuie să te uiți la ceilalți, căci el va fi după chipul și asemănarea ta. Astăzi facem 20 de ani, două decenii, cum îi place ei să spună. Spun facem, pentru că asta însemnă pentru noi. De-a lungul vieții le-am tot făcut împreună, am mers la grădi, am început școala, am terminat școala,... și tot așa.
După 20 de ani! Woow, sună ca un titlu de carte, doar că nu este romanul cunoscutului Alexandre Dumas, este povestea noastră. Dacă mi-ar fi spus cineva cât repede trece timpul, poate că nu aș fi crezut, dar astăzi realizez că m-am grăbit. Am vrut să o știu mare, gândind că așa este în siguranță. Din păcate așa facem noi părinții. Nu ne dăm seama că o să vină vremea când o să ne fie dor de momentele când lingurița zbura ca o navă spațială spre gurița lor în hohote de râs. Ne dorim să crească, să vorbească, dar apoi clipim și iată cum au trecut atâția ani. Apoi conștientizăm că au trecut prea repede, că nu am avut destul timp să ne bucurăm de ei și ne-am dori să fie iar copii. Ciudat, nu?
Trăiesc cu bucurie această zi. Mă copleșesc emoțiile, dar și recunoștința. Am învățat să adun ca pe niște nestemate toate aceste prețioase amintiri și am să vă spun că am cel mai minunat copil. Da, fiecare părinte își laudă copilul și mi se pare atât de normal să facem asta. Dacă nu noi, atunci cine? Lumea a devenit o junglă, un loc plin de rău și urât. Este obligația noastră, față de ei și de societatea în care trăim, să le sădim frumosul în suflete și să le insuflăm dorința de a schimba ceva.
Dar, acum este vorba despre tine, copil cuminte! Vreau să-ți spun că ești minunată. Ai devenit un om frumos, din toate punctele de vedere și te admir. Știu că noi te-am crescut, dar astăzi ești un exemplu pentru mine. Felicitări! Meritul îți aparține pe deplin. Noi am pus baza, dar restul, tu ai construit.
La mulți ani, copil frumos și bun! Să fii sănătoasă și să ai noroc. Să fii fericită, să iubești și să fii iubită. Să visezi, să crezi în magia lucrurilor și să știi că niciodată nu ești prea mare ca să crezi în zâne și în Moș Crăciun. Să nu-ți lipsească curajul și să zbori cât mai sus, căci niciodată nu este prea departe și tu poți. Să-ți păstrezi seninătatea și să apreciezi oamenii așa cum sunt ei. Fie ca ceea ce faci să-ți aducă mulțumire sufletească și să nu-ți faci griji, suntem lângă tine mereu! Te iubim și suntem tare mândri de tine
La mulți ani, Melina noastră!
P.S. Sunt tare fericită și să știți că am plâns, dar au fost lacrimi de bucurie și nu mi-e rușine să recunosc. Uneori mă uit la ea și-mi spun: „Bravo, măi Micky, ai făcut treabă bună!”
Și dacă o s-o cunoașteți, așa o să spuneți și voi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu