Ochii mei sunt ochii mamei mele

     Astăzi m-am trezit de dimineață și mi-am băut cafeaua în liniște. Am constatat că am tabieturile mele, deși nu aș fi crezut. Cafeaua este primul lucru pe care îl fac dimineața, uneori chiar și cu ochii cârpiți de somn. Beau cam trei sferturi și durează cam o oră, timp în care stau la calculator. Apoi nu mai am stare și mă apuc de treaba pe care o am de făcut, sorbind, din când în când, din restul de cafea care mi-a mai rămas. Astăzi am gătit și am făcut curat. După ce am terminat toată treaba mă simțeam obosită, dar mulțumită. Am mers la baie să mă spăl pe mâini și în timp ce făceam asta  am ridicat capul și m-am zărit în oglindă. Am rămas locului o clipă și m-am privit cu atenție. Dincolo de părul prins într-un coc din care scăpau bucle rebele, am avut brusc impresia că ochii mamei mă privesc. Erau acolo, în oglindă și se uitau blând la mine. Am rămas minute bune în fața oglinzii, căci nu am mai putut să-mi iau ochii de la imaginea din fața mea. Am privit în adâncul ochilor din oglindă, detașându-mă de părul blond și gropițele din obraji. Simțeam o căldură aparte cum mă cuprinde, dar și tristețea din ochii aceia ce mă priveau cu insistență. Erau ochii mamei, obosiți și triști de greutățile vieții, dar calzi și plini de bunăvoință. Mă priveau în tăcere și atunci am înțeles...  

Am înțeles tristețea de pe chipul mamei. Am înțeles oboseala și grija din ochii ei. Am înțeles că, de cele mai multe ori, copii își înțeleg părinții doar atunci când este prea târziu, căci această maturitate ți-o dă doar viața. Am înțeles că iubirea părintească este mai presus de cuvinte și nu o poți controla. Am înțeles că părinții nu se supără niciodată cu adevărat. Am înțeles că, mai devreme sau mai târziu, avem să devenim și noi ca ei. Fără să ne dăm seama când, imaginea copilului de altă dată dispare și apare un chip îngrijorat și măcinat de griji sau poate de dor. Am înțeles că, de fapt, oamenii dragi nu pleacă niciodată de lângă noi. Se lipesc de sufletul nostru și dacă stai să te uiți cu atenție îi simți uneori cum te privesc cu afecțiune, căci devin parte din noi. La mine sunt ochii mamei care mă privesc cu dragoste și înțelegere, la tine poate fi surâsul tatălui sau poate gura lui.
Abia acum înțeleg de ce ochii mamei mă priveau înțelegători. Știa că într-o zi am să-i înțeleg  dezamăgirea și gustul amar, durerea și dorul...