Amintindu-mi de o aniversare

    De ziua mea, anul trecut, am  avut familia departe. Deși simțeam dragostea lor, singurătatea cu care mă confruntam mă făcea să simt tristețe. După un anumit număr de ani, ajungem să sărbătorim din cinci în cinci sperând să nu renunțăm cu timpul și la asta. Suntem obișnuiți cu petreceri și oameni mulți, hărmălaie. Virtual oamenii încearcă să ne fie aproape, dar ei nu pot umple golul din inimile noastre atunci când nu avem pe cine să strângem în brațe.  Așa că mi s-a părut trist când am fost singură într-o asemenea zi. Am catalogat asta ca fiind cea mai urâtă aniversare. 

Ah, cât de tare am greșit. Întotdeauna am spus că e bine să apreciezi ceea ce ai, pentru că așa cum este loc de mai bine tot așa poate fi loc și de mai rău.

Și uite-mă anul acesta cu un gol și mai mare în suflet, un gol care nu poate fi umplut, un gol care mă doare. Dacă oamenii ar înțelege că nu distanța este o  problemă ci timpul, poate că nu l-ar mai irosi.  Aș vrea să ne putem opri din ceea ce facem măcar o clipă, să învățăm să trăim un pic.
Să ne oprim din făcut curat, din spălat, din orice altceva și să ne bucurăm de viață, de familie, de prieteni, de soare, de o carte, de o cafea... 

Nu conștientizăm  faptul că acum suntem, dar în secunda următoare totul se poate termina brusc, iar necazul când vine nu te întreabă dacă ești pregătit.
O durere  în piept, un junghi într-o parte, un pocnet la ceafă sau pur și simplu un somn adânc din care nu te mai trezești.
De fapt, nu știi niciodată  cât timp ai și ai vrea să le faci pe toate, fără să înțelegem că nu luăm nimic cu noi atunci când plecăm. Viața este atât de fragilă și scurtă. În goana noastră spre nicăieri nici nu apucăm să ne bucurăm de ea. Lăsăm în urma noastră doar durere și o amintire prăfuită într-o fotografie...

Ah, și toate bunurile materiale nu vor îndulci amărăciunea din ochii înlăcrimați.

    Amintindu-mi de această aniversare, îmi dau seama că este lipsit de importanță câți oameni  îți spun „la mulți ani”, mult mai important este cine. Păcat că atunci când realizezi asta, de cele mai multe ori, este prea târziu și golul din sufletul tău nu mai poate fi umplut niciodată.