La mine timpul trece ușor ciudat. Îl contorizez în lucruri importante, cum ar fi aniversările, sărbătorile sau anumite evenimente majore. Aici ca exemplu aș avea faptul că anul acesta avem un bac de dat. În contorizarea mea ciudată uit de zile, de clipe , de „acum” în așteptarea a „ceva”. Oare nu așa facem toți? Cei mai mulți oameni așteaptă, lună de lună, ziua de salariu. Asta este cu adevărat trist.
Ca să mă explic puțin, am să vă povestesc cum socotesc eu un an.
Începutul este liniștit. După ce se termină sărbătorile de iarnă și până în februarie, avem o perioadă de liniște în care retrăim anumite momente de care încercăm să ne detașăm. Spun asta pentru că, de obicei, pe atunci începe să ningă feeric și avem impresia că trebuie să vină iar Crăciunul.
Ne trezim la realitate și inimioarele care apar pe toate drumurile ne spun că vine Valentine's Day. Este o sărbătoare adoptată, ceea ce nu mă deranjează, fiind doar un motiv în plus de primit gesturi simbolice de iubire, ceea ce mi se pare drăguț. Mie îmi plac cadourile. De fapt, ador să primesc cadouri și în apărarea mea, țin să menționez că nu sunt pretențioasă (chiar deloc). Gestul contează, nu?
Dar așa cum am adoptat această sărbătoare a iubirii, cu siguranță că îl prețuiesc și pe al nostru Dragobete. Ce poate să fie așa rău să primești flori, bomboane, sărutări și îmbrățișări?
Dragostea plutește în aer și pe nesimțite vine martie. Cu el vine și primăvara cu al ei mărțișor, alt motiv de bucurie, de trezire la viață și de renaștere. Am constatat că în această lună am cele mai multe aniversări.
Ne amuzăm puțin de 1 aprilie și undeva pe aici, avem Sărbătorile Pascale. Acesta este momentul să ne facem curățenie în casă și în gând. Mersul la biserică este un obicei nelipsit la noi în familie. Poate nu facem totul așa cum ar trebui, dar un minim de tradiție cred că face bine oricui. Atunci când postești îți vor părea mai gustoase bucatele, iar atunci când sufletul postește, cu siguranță ai să te simți mai liniștit, mai împăcat cu tine. Îmi plac foarte mult sărbătorile, cu toată agitația care te cuprinde atunci când te pregătești și parcă oamenii sunt mai buni (sau ar trebui sa fie). Casa este pusă la punct și bucatele te îmbie cu aroma lor, motiv de bucurie, sărbătoare, liniște sufletească și gânduri bune.
În fine, ca să revenim, după Sărbătorile Pascale urmează vara, cu al ei concediu și vacanța mare. O perioadă liniștită în care nu ai nici o grijă și te prăjești la soare. După nelipsita întâlnire cu marea se instalează un pic de tristețe, căci conștientizăm că a trecut, pe nesimțite, o mare parte din an.
Ultimele trei luni, în schimb, sunt cele mai frumoase și sunt ale noastre. Avem aniversările noastre și asta dă startul pentru sărbătorile de iarnă. Abia când trec acestea pot să spun „ce a mai trecut și anul acesta...”
Dintre toate sărbătorile cel mai mult iubesc Crăciunul. Are ceva magic și îmi place să las spiritul lui să mă pătrundă încă de la Sfântul Nicolae, când ne pregătim cizmulițele. De-a lungul timpului mi-am format niște principii în privința sărbătorilor și nu mă abat de ele.
Întotdeauna de Paști ne cumpărăm ceva nou și iepurașul aduce dulciuri. Sfântul Nicolae aduce dulciuri și fructe, dacă ai ghetuțele curate și ai fost cuminte; iar dacă nu, îți aduce o nuia :). Iar Crăciunul se sărbătorește în familie și poți să primești tot ce vrei, după posibilitățile moșului și cât de cuminte ai fost. Nu îmi place să exagerez și este important să nu uităm să ne bucurăm și de lucruri mărunte. Cred că nu are importanță valoarea cadoului de Crăciun, cât gestul.Acestea fiind spuse, ador Crăciunul! Îmi plac colindele și colindătorii. Îmi place să gătesc și împodobesc toată casa. Îmi plac cadourile de sub brad și mirosul de vin fiert cu scorțișoară. Îmi place căldura din casă și bucuria de pe chipul copiilor când vin să ne colinde (ceea ce se întâmplă tot mai rar...). Îmi doresc să ningă și mă emoționez de fiecare dată când mă uit la filme specifice Crăciunului.
Nu știu dacă mă înțelege cineva, dar eu sunt foarte fericită atunci când pot să dăruiesc și o fac din suflet. Pentru mine asta însemnă o mare bucurie sufletească, să știu că le-am luat celor dragi mie o mică atenție și cu cât mai multe cadouri am sub brad, cu atât mai fericită sunt.
După toată această forfotă vine revelionul, care nu este la fel de magic și profund, dar are frumusețea lui. Acest 31 decembrie are o semnificație aparte la noi în familie.
Revelionul este fix motiv de petrecere, șampanie, artificii, și sărutul de sub vâsc. Și gata, a trecut anul! Zilele până la Bobotează sunt așa, ca să te obișnuiești cu ideea că o iei de la capăt cu un an nou, emoții noi, trăiri noi, orizonturi și amintiri noi. Off, acum e Paștele și nici nu clipești bine, că deja bate Crăciunul la ușă. Aș vrea să pot să-l trag de haină pe acest an și să îl rog să mai stea, căci o să-mi fie tare dor...
Acum, este deja noiembrie și vine ziua mea. Motiv de mare bucurie, dar și melancolie. Anii trec atât de haotic și niciodată nu sunt la fel. Fugim de ceva și alergăm după altceva decât ce avem. Ne pierdem în evenimente plăcute și mai puțin plăcute. Ne facem planuri visând la ce va fi, fără să fim conștienți de prezent, de clipa ce tocmai trece devenind amintire... Oare voi știți când au trecut atâția ani?
Socoteala mea pare tare simplă și nu știu când au trecut atâtea clipe ce s-au transformat în ani.
Uneori nu simțim cum zboară timpul, nu știm când am ajuns la acești ani decât atunci când ne privim firele albe care ni se adună la tâmple; când ne privim copii de jos în sus și mâna ne tremură când le atingem chipul drag; dar cel mai tare simțim când am vrea să îi spunem ceva mamei și ea nu mai este... Și începem să numărăm un an de când nu mai este mama, tata, bunicul, bunica,..., doi ani, trei ani...
Nu degeaba se spune să trăiești clipa, este tot ceea ce ai. Strângi în sufletul tău un buchet de clipe frumoase care sunt amestecate, pe alocuri, cu tristețe, poate și cu durere; dar asta este viața, asta ne definește. Decât să trăiești cu regretul că puteai și meritai mai mult, dar ți-a fost frică să iei de viață, mai bine trăiește la maxim, trăiește intens și nu uita să prețuiești fiecare moment (unic în felul lui). Așa cum îmi place mie să spun, în viață tot timpul este loc de mai bine sau de mai rău, de noi depinde ce parte a paharului vrem să privim, dar să nu uităm că noi nu ne-am născut să fim nefericiți.
Și dacă nu găsești nici un motiv de bucurie în viața ta, atunci inventează unul. Eu mă bucur că vine ziua mea, vin sărbătorile, vine Crăciunul și sunt fericită! Sunt fericită pentru că am onoarea de a mai adăuga o floare în buchetul vieții mele. Sunt oameni care nu au avut acest privilegiu și nu mi se pare corect să ne plângem, nu avem acest drept.
Nu ai cum să înțelegi ce este viața doar din spusele altcuiva. Trebuie să ai propriile realizări, bucurii și dezamăgiri pentru că nimeni nu poate să știe cum ar fi fost pentru tine sau cât o să fie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu