11 noiembrie 2017

Amintindu-mi de o aniversare

    De ziua mea, anul trecut, am  avut familia departe. Deși simțeam dragostea lor, singurătatea cu care mă confruntam mă făcea să simt tristețe. După un anumit număr de ani, ajungem să sărbătorim din cinci în cinci sperând să nu renunțăm cu timpul și la asta. Suntem obișnuiți cu petreceri și oameni mulți, hărmălaie. Virtual oamenii încearcă să ne fie aproape, dar ei nu pot umple golul din inimile noastre atunci când nu avem pe cine să strângem în brațe.  Așa că mi s-a părut trist când am fost singură într-o asemenea zi. Am catalogat asta ca fiind cea mai urâtă aniversare. 
Ah, cât de tare am greșit. Întotdeauna am spus că e bine să apreciezi ceea ce ai, pentru că așa cum este loc de mai bine tot așa poate fi loc și de mai rău.
Și uite-mă anul acesta cu un gol și mai mare în suflet, un gol care nu poate fi umplut, un gol care mă doare. Dacă oamenii ar înțelege că nu distanța este o  problemă ci timpul, poate că nu l-ar mai irosi.  Aș vrea să ne putem opri din ceea ce facem măcar o clipă, să învățăm să trăim un pic.
Să ne oprim din făcut curat, din spălat, din orice altceva și să ne bucurăm de viață, de familie, de prieteni, de soare, de o carte, de o cafea... 
Nu conștientizăm  faptul că acum suntem, dar în secunda următoare totul se poate termina brusc, iar necazul când vine nu te întreabă dacă ești pregătit.
O durere  în piept, un junghi într-o parte, un pocnet la ceafă sau pur și simplu un somn adânc din care nu te mai trezești.
De fapt, nu știi niciodată  cât timp ai și ai vrea să le faci pe toate, fără să înțelegem că nu luăm nimic cu noi atunci când plecăm. Viața este atât de fragilă și scurtă. În goana noastră spre nicăieri nici nu apucăm să ne bucurăm de ea. Lăsăm în urma noastră doar durere și o amintire prăfuită într-o fotografie...
Ah, și toate bunurile materiale nu vor îndulci amărăciunea din ochii înlăcrimați.
    Amintindu-mi de această aniversare, îmi dau seama că este lipsit de importanță câți oameni  îți spun „la mulți ani”, mult mai important este cine. Păcat că atunci când realizezi asta, de cele mai multe ori, este prea târziu și golul din sufletul tău nu mai poate fi umplut niciodată.

10 noiembrie 2017

O îmbrățișare caldă

     Ce înseamnă o îmbrățișare caldă?
 Înseamnă acea îmbrățișare care te face să închizi ochii simțind cum brațe primitoare te strâng atingându-ți sufletul.
Înseamnă să te uiți în ochii cuiva care te  privește atât de profund încât nu este nevoie de cuvinte să îi explici că te doare, acel om știe.
O îmbrățișare caldă este acea îmbrățișare ușoară care nu ar putea să te rănească niciodată, deși te ține strâns la piept.
O îmbrățișare caldă primești doar de la un om căruia i se luminează fața când te vede și câteodată avem nevoie doar de o îmbrățișare caldă ca să putem naviga prin viață. Uneori primim această îmbrățișare de la oameni atât de discreți, delicați, pe care îi vedem destul de rar și cu care vorbim poate și mai rar. Alteori primim această îmbrățișare de la oameni necunoscuți pe care îi simțim mai aproape decât mulți apropiați.
Sunt momente când este de ajuns o îmbrățișare ca să te simți mai bine, să te facă să zâmbești. O îmbrățișare caldă nu îți poate da niște brațe reci. Așa o îmbrățișare îți poate oferi doar o inimă mare și un suflet curat. 
    Îmi este din ce în ce mai dor de oameni...