Știu că dincolo de aparențe, trecând peste mizeria care ne înconjoară, atât fizic cât și în suflete, țara noastră este frumoasă. Avem ce arata și cu ce ne mândri.
Privesc în jurul meu și mă simt străină în țara mea. Aș vrea să cred că va fi bine, dar chiar și cel mai naiv străin își dă seama de murdăria oamenilor... Degeaba-i țara frumoasă dacă oamenii strică tot.
Aș putea să te mint și să îți zic că e bine să te faci că nu vezi, să îți vezi de viața ta în căsuța ta, dar murdăria celor din jur nu te va lăsa să trăiești liniștit. Oamenii vor veni și-ți vor trage de gard, vor arunca gunoaiele lor în curtea ta. Vor da cu pumnii și picioarele în poarta ta, doar ca să se simtă pentru o clipă „cuceritori” sau poate „invincibili”, nu știu.
În alte țări oamenii fac garduri cât mai mici, chiar spre deloc, acolo un petic de verde se poate numi gard pentru că oamenii nu au de ce sa se ascundă, să se teamă. În schimb la noi, oamenii nu știu cum să ridice garduri cât mai înalte, să pună ușă peste ușă, lacăt peste lacăt și tot nu este de ajuns...
Aș putea să te mint și să îți zic că schimbarea vine din tine, încearcă să fii tu cât mai bun, cât mai corect și așa vei reuși să schimbi lumea, dar nu este adevărat și m-aș minți singură, nu doar pe tine.
Cu cât te schimbi mai tare cu atât societatea te va lovi mai puternic. Cu cât încerci mai mult să vezi doar partea pozitivă a lucrurilor cu atât mai mult te vor dobori toți și toate.
Cu cât încerci să ii spui copilului tău să fie mai bun, mai corect, cu atât mai mult vor încerca cei din jur să ți-l îngenuncheze și să arunce cu noroi doar pentru ca este mult mai ușor să judecăm, să aruncăm cu pietre, să fim răi și plini de invidie, să furam, să ne sustragem, să înșelăm...
Mulți spun că afara oamenii sunt reci, indiferenți, răi. Da, adevărat, dar de cele mai multe ori sunt tot români aceia care ne rănesc.
Da, poate sunt reci, dar sunt corecți.
Da, poate că și la ei găsim mizerie și noroi, nereguli, dar nu sunt goliți, pustiiți și vânduți ca noi.
Da, este greu să te faci respectat afară, dar tot datorită unor români care au făcut ce știu ei mai bine: să mintă, să înșele, să bârfească, să fure.
Da, poate ca noi suntem mai calzi, mai gălăgioși, mai deschiși, mai primitori, dar societatea predominantă ne-a făcut să ne închidem într-o carapace și să ridicăm ziduri, ziduri cât mai înalte.
Doar dacă ai să călătorești în inima țării, în sătucuri uitate de lume și timp, doar acolo ai să mai găsești oameni calzi și primitori, oameni care nu au uitat să te salute chiar dacă nu te cunosc, oameni care îți zâmbesc cu sufletul. Oamenii aceștia sunt români adevărați! Acolo încă nu a ajuns mizeria celor din jur...
Recunosc și cu sinceritate spun că îmi este dor de România, de oameni, de acasă, dar toate astea le mai găsesc doar în mintea și sufletul meu. Și, poate, într-un colț uitat de țară...
Așa cum spuneam, mă simt străină în țara mea și locul meu nu e aici. Da, ar putea să fie bine și avem multe lucruri frumoase, lucruri bine făcute, dar din păcate murdăria, zgomotul se extinde cu o forță mult prea mare, asemeni unei boli mortale, contagioase.
Pentru că în final, la baza fiecărui lucru, care pare bine făcut și cu care ne-am putea mândri, de fapt, stă o infracțiune, un furt, o mârșăvie, o lipsă totală de corectitudine...
Și apoi este mai ușor să îi criticăm pe străini, nu-i așa?
Dar uităm un lucru foarte important și anume: noi suntem aceia care le-am invadat țara, lumea, liniștea!
Oare tu cum te-ai simți dacă fiecare cartier, fiecare sătuc ar fi invadat de sute, mii de străini?
Cum te-ai simți dacă ar veni peste tine, în țara ta și te-ar umple de mizerie?
Așa cum spuneam, este atât de ușor să îi judecăm pe alții. Să vedem gunoiul din ochii altuia a devenit mai ușor.
Trist, atât de trist, dar adevărat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu