Mulțumesc 2023

     Fiecare sfârșit de an vine cu o melancolie amestecată cu un pic de tristețe, ca o ciocolată dulce amăruie. Îmi place să stărui asupra lui analizându-l și încerc să-mi dau seama dacă aș fi putut schimba ceva. 

În această perioadă, mai mult decât oricând, conștientizez faptul că cei mai dragi oameni au plecat din viața mea și nu se vor mai întoarce niciodată. De-a lungul timpului asta mi-a produs un gol pe care nu am știut cum să îl gestionez. Am simțit o durere surdă venită din interior, ca un cuțit  care  îmi freacă stomacul lăsându-mă în agonie. Aș fi vrut să am mai mult timp și m-a durut că nu a fost să fie. 

Au fost și oameni care au plecat de bunăvoie sau de care m-am îndepărtat voit și asta m-a făcut să înțeleg că pe om nu poți să îl ții cu forța, cum nici eu nu aș fi stat așa. De, oamenii vin și pleacă.

    De cele mai multe ori perioada Sărbătorilor este una  încărcată de tristețe. Ne dăm seama că trăim în cea mai mare parte a timpului singuri. Frigul de afară ne pătrunde și în interior. Sufletul nostru caută căldura altor suflete și doare atunci când nu o găsim.  Resimțim mai intens singurătatea când vine Crăciunul pentru că am fost învățați că Sărbătorile de Iarnă însemnă iubire, familie și dăruire.  Este adevărat, dar greșim când căutăm asta doar de Crăciun. 

    Trag linie și constat că acesta a fost un an diferit de toți ceilalți din viața mea. Pentru mine, a fost un an liniștit, un an sincer. Da, cred că acesta este termenul potrivit. A fost un an plin de sinceritate sufletească în care nu am purtat măști și nu am amânat trăiri. Am plâns și am râs deopotrivă. Am luat fiecare emoție și mi-am dat voie să o simt, să o trăiesc pe deplin. 

  Cel mai important lucru pe care l-am învățat a fost să trăiesc cu ceea ce am.  Și, plecând de aici mi-am dat seama cât de mult aveam, dar nu vedeam. Am privit trecutul și i-am dat altă lumină. Regretul l-am înlocuit cu recunoștință și brusc a căpătat căldură. 

Astăzi nu mă mai doare. De fapt, nu am pierdut pe nimeni și nimic. Din contră, îi port pe toți în suflet și-n amintiri. O vorbă, o faptă, un cuvânt...

    Da, am avut multe lucruri de învățat, de acceptat și de iertat.

Nu port ranchiună nimănui. M-am împăcat cu tot ce am trăit iar asta mă face să mă simt liberă. Mi-e sufletul plin de bucurie și golul a dispărut. Furtunile s-au risipit și cerul vieții mele este senin. Pașii îmi sunt ușori și am învățat să trăiesc în armonie. 

    A fost un an bun cu mine. Nu aș schimba și nu regret nimic. Bune sau mai puțin bune, mă definesc, mă completează sau mă corectează uneori. 

   Ca o concluzie pot spune că doar de noi depinde cum vrem să trăim. Putem să trăim în regret sau cu recunoștință, alegerea ne aparține. Ceea ce punem în suflet poate să ne lumineze calea sau să ne întunece mințile. Putem să ne ușurăm sau să ne îngreunăm pașii. Să ne bucurăm de soare, dar și de ploi.

   Vă doresc Sărbători liniștite alături de cei dragi, un Crăciun Binecuvântat, multă sănătate și să vă fie sufletul plin de iubire. Starea de bine să vă însoțească tot anul, veselia să vă însuflețească casele și să vă bucurați în fiecare zi de oamenii pe care îi aveți aproape. 

     La mulți ani frumoși și luminoși! 

Retrospectiv

     Întotdeauna am făcut lucruri în care am crezut. Nu am putut niciodată să fac anumite lucruri doar de dragul câștigului. Cândva, acum mulți ani, am avut ocazia să fac cursuri pentru a lucra în asigurări la noi în țară. Mi-am dat seama destul de repede că este un domeniu în care se pot face foarte mulți bani, dar pentru asta trebuie să minți mult. De ce spun asta?  Pentru că le vindeam oamenilor niște produse în care eu nu credeam. Din păcate viața în România în aceea perioadă nu era prea roz. Cei mai mulți oameni abia trăiau de la un salariu la altul. Românii în general sunt foarte cheltuitori, să le aduci o cheltuială în plus îi făcea să fie și mai reținuți. Am renunțat să mă implic în acest domeniu în care eu însămi nu aveam încredere. Oamenii erau prea amărâți ca să-mi mai bat și eu joc de ei. 

Apoi, peste niște ani, drumul vieții m-a purtat pe alte meleaguri. Aici, întâmplarea a făcut să ajung în același domeniu. Am văzut multe diferențe între sistemul românesc și cel german. Reticența oamenilor, însă, a fost aceiași. Venind dintr-o țară unde sistemul nu funcționează și având carențe destul de mari în ceea ce privește educația financiară, am vrut să mă implic ajutând oamenii. Am văzut la acel moment ceva în care eu chiar am crezut, un ajutor real pentru românii veniți în Germania. Mi s-a părut absolut extraordinar faptul că românii sunt consiliați în limba lor maternă, fără riscul de a face greșeli datorită faptului că, cei mai mulți, nu cunosc limba. Consilierea fiind gratuită îngreuna și mai mult lucrurile. Cum adică „gratuit” ? Sigur există o chichiță pe undeva. De, parcă și „Toma necredinciosul” tot din România vine, nu? Da, din păcate, sunt foarte puțini aceia care veniți aici au și dorința de a se schimba sau măcar de a se adapta. Majoritatea au sentimentul că vrei să îi înșeli, să-i păcălești vânzându-le ceva ce nu le folosește, ei fiind mai preocupați de cât câștigi tu din asta decât de ajutorul real pe care îl oferi. Românului întotdeauna i-a plăcut să cheltuie mai mult decât produce, trăind constant cu datorii. A înțeles importanța asigurărilor doar în momentul în care s-a lovit de o problemă și atunci ori a fost fericit că a avut, ori a regretat că nu si-a făcut. Diferența dintre nemți  și noi, constă în faptul că ei au această educație financiară din familie. Au tot felul de asigurări începând de la cele obligatorii și sfârșind cu cele private. Ei au înțeles importanța de a fi asigurat pentru orice eveniment neprevăzut și aici vorbim despre sănătate, pensie sau depozite pentru copii. Bine, discutate pe larg sunt mult mai multe beneficii, dar nu despre asta vreau să vorbesc acum. 

Doresc să subliniez doar faptul că românul nu se lasă ajutat cu una cu două. Unii o fac din neștiință, din frică sau poate că ei consideră că au destui bani și nu au nevoie (ceea ce este la fel de greșit), dar am văzut și oameni care o fac din invidie ca nu cumva să te îmbogățești tu de pe urma lor.

 Cert este că eu am vrut să fac asta pentru că am crezut în sistemul german și am vrut să ajut. Nici o secundă nu mi-am dorit să ajung în acest domeniu pentru bani, chiar dacă vedeam în jurul meu și consilieri cărora nu le pasă de oameni, ci doar de câștig. 

Deși drumul era destul de anevoios, am reușit cumva să-mi fac un nume socializând cu oamenii. Din păcate, la un moment dat, mentorul meu de la aceea vreme a murit brusc și subit la doar 33 de ani. Asta mi-a dat lumea peste cap și uite așa, m-am văzut nevoită să renunț. 

Aș putea să ajut oamenii cu informațiile pe care le dețin, dar cei mai mulți nu vor să fie ajutați. Așa că, astăzi am șters grupul pe care cu atâta drag îl crescusem. Am șters și din „prietenii”  cu care nu am mai rezonat în ultimul timp.  Ah, și ce aș mai șterge, dar deocamdată mă opresc. Toată lumea știe că dragoste cu sila nu se poate și pe omul care nu îți cere ajutorul nu îl poți ajuta. 

Îmi păstrez doar profilul meu activ și iau o pauză de la restul lumii. De la anul voi vedea încotro să-mi îndrept pașii și gândurile. 

Privind retrospectiv îmi dau seama că dușmanul românului din străinătate este tot românul, indiferent de țara în care te duci. 

Acum stau și mă întreb, oare în România s-a mai schimbat ceva?