Printre rânduri...: octombrie 2023

De departe, cea mai frumoasă experiență de anul acesta, pentru mine, a fost la Marea Nordului. Ca și destinație am ales insula Sylt. Înainte de această călătorie am citit despre insulă, chiar am văzut și un documentar. Aceste lucruri m-au ajutat într-o oarecare măsură să-mi fac o părere și ajunsă la destinație mi s-a părut destul de drăguț să regăsesc principalele obiective, exact așa cum le văzusem prin ochii altora. La fața locului, însă, realitatea a fost cu mult superioară față de orice aș fi citit sau aș fi văzut din alte postări. Sunt anumite momente când frumusețea văzută cu ochiul liber nu poate fi redată, indiferent de performanța aparatului sau de cuvintele alese. Probabil acelea sunt momentele când vedem cu ochii sufletului...

Am auzit diverse povești, cum că ar fi un loc doar pentru bogați sau că vântul bate așa de tare încât niciodată nu poți să faci plajă. Acum, cred că depinde de fiecare cu ce ochi vrea să privească, căci dacă pleci de acasă cu gândul că nu-ți place și este frig, apoi sigur nu o să-ți placă și ți se va părea frig.
Despre această insulă se spune că ori îți place și te îndrăgostești de ea ori nu și basta. Cale de mijloc nu există.

Eu fac parte din prima categorie și vă spun cu sinceritate că m-am îndrăgostit de ea cu totul. Am îndrăgit din primul moment peisajul ei arid, vântul care nu se oprește niciodată, nisipul alb și fin, trandafirii de pe marginea drumului, casele cu acoperiș de stuf, dar mai ales soarele care se pierde-n mare la asfințit. Nu am găsit nimic care să-mi displacă aici, dar sunt conștientă că acesta nu este un loc pentru toată lumea. Dacă ești obișnuit cu arșița verii și vrei să stai lipit de șezlong topindu-te, la propriu, la soare, atunci cu siguranță acesta nu este locul potrivit pentru tine. Sălbăticia loculului face ca peisajul să fie atipic pentru unii oameni și în același timp obișnuit pentru cei ai locului. Dacă nu ești genul care să zacă la soare și ești iubitor de drumeții, aici este locul perfect pentru tine. Ideal ar fi să renunți la mașină și să adopți plimbarea cu bicicleta. Poți să vii cu bicicleta ta sau poți să închiriezi. Eu am găsit o firmă care ne-a adus bicicletele la cazare și tot de acolo le-au și luat înapoi. Insula este străbătută de la un capăt la celălalt de piste pentru biciclete (aproximativ 200 km de piste) iar peisajul este pur și simplu rupt din povești.

Între dunele de nisip ai să descoperi cafenele cochete unde te poți opri pentru o cafea, ceva dulce, o gustare. Un astfel de loc este Sylter Kupferkanne, un fost buncăr. Povestea spune că înainte cu opt zile de sfârșitul războiului, sculptorul Günter Rieck, în vârstă de 35 de ani, a pus piciorul pentru prima dată pe insula Sylt ca prim-locotenent în Marina în portul Hörnum. După capitulare i s-a oferit cazare în acest buncăr. Sculptorul a săpat un dormitor în pământ, a cizelat o fereastră mare în peretele buncărului și astfel și-a avut atelierul în care a format vaze din noroi.

Curând, primii prieteni care ajunseseră și ei pe insulă au venit la un pahar de vin. În 1950, atelierul artistului a devenit un bar pentru artiști numit „Urciorul de aramă”. Interiorul vechiului buncăr a fost transformat într-un labirint de confort. Coridoare întortocheate și trepte înguste duceau la grote fermecate care erau luminate doar de lumina lumânărilor.
Multe întâlniri au avut loc în Kupferkanne și chiar și astăzi cafeneaua este incontestabil un loc de întâlnire pentru toți oaspeții de pe Sylt. În minunata grădină de cafea, cu priveliștea fantastică asupra Mării Wadden, poți simți și acum din carisma acelor vremuri.

Revenind la insulă am să vă spun că da, vântul bate indiferent de temperatura de afară și îl simți la plimbarea cu bicicleta sau seara. Am avut temperaturi ridicate și chiar zile întregi de plajă. Am auzit că mai depinde și de norocul pe care îl ai, în legătură cu vremea. Eu am fost foarte norocoasă, căci nu am prins ploi iar prognoza meteo este destul de exactă ca să știi ce te așteaptă pe parcursul zilei. Perioada perfectă pentru a vizita insula este luna iunie, luna cu cele mai puține zile de ploaie când nu este nici prea cald, dar nici frig.

Am străbătut insula de la un capăt la celălalt admirând peisajul sălbatic, casele și cele 5 faruri. Pur și simplu nu te saturi de atât de mult frumos iar mireasma trandafirilor te însoțește transformând călătoria în ceva unic. Șezlongurile tipice pentru zona aceasta nordică m-au intrigat la început. La fel ca toată lumea și eu am fost plină de prejudecăți. Cred că este mai simplu să judecăm ceea ce nu înțelegem sau nu cunoaștem. Ajunsă acolo, însă, am înțeles că au rostul lor în protecția pentru vântul care, uneori, îți pișcă fața și corpul, dar în același timp cu ajutorul lor poți să te bucuri de soare. Și aici am să scriu câteva informații despre aceste scaune de plajă cărora li se spune „Strandkörbe”. Scaunul de plajă „ Strandkorb ” a fost inventat în 1882 de către producătorul german de coșuri Wilhelm Bartelmann în Rostock. Inițial a fost creat pentru clientul său Elfriede Maltzahn, care suferea de reumatism și solicitase o „cazare pentru plajă care să ofere adăpost de soare și vânt”. Dar eu am auzit că inspirația a venit de la oamenii care veneau cu căruțele la mare și se protejau de vântul puternic stând la adăpostul lor. Cert este că din 1910, modelul standard de șezlong Strandkorb, este un cu două locuri, designul și construcția sa s-au schimbat puțin de atunci.

Privit ca obiect, este o imagine și simbol al istoriei germane, o idee din perioada romantică, realizată în epoca Wilhelminiană și răspândită în turismul de masă . Cu toate acestea, este încă un motiv rar în artă . Beneficiul său cultural este văzut în vederea din interior spre exterior, în vederea relaxantă a mării și a orizontului - sau mai obiectiv, de către cei care încearcă să citească un ziar sau să aplice protecție solară pe coasta vântului de Nord sau a Mării Baltice : „Primul din toate, scaunul de plajă face ca ziarul și crema să fie compatibile cu plaja.”

Revenind la povestea mea, acum o să vorbesc despre „bogații” insulei pe care, cu sinceritate nu îi vezi ieșind în evidență prin extravaganță. Îți dai seama că sunt bogați din atitudinea aristocrată, ușor sobră, dar atât. Aproape toată lumea se îmbracă în culori deschise, predominând albul. Foarte puțini oameni se plimbă cu mașina, cei mai mulți fiind pe biciclete. Aici am să fac o paranteză și am să vă spun că, de obicei, aceia care nu sunt așa bogați sunt mai stridenți și mai zgomotoși.

Despre mâncare ce să spun? Fiecare mănâncă după buget. Sunt restaurante foarte bune pentru toate buzunarele și specific după gust. Poți să mănânci în oraș, dar și pe plajă. În mod special aș recomanda Sansibar și Gosch. Dacă alegeți să mâncați ceva pe plajă, vă atenționez să fiți foarte atenți la pescăruși. Aceștia sunt adevărați vânători și cu siguranță vor pândi momentul când nu sunteți atenți și vă vor fura mâncarea din mână. Eu așa am pățit, deși, mi se spuse și mie să fiu atentă. Problema este că sunt destul de agresivi și te sperie atacul lor.

Noi am ales numai preparate din pește și fructe de mare. Dar, ca desert, în mod special mi-a plăcut acest Kaiserschmarrn. Seamănă cu aluatul de clătite în preparare, dar servit într-o formă mai rafinată și este una dintre cele mai cunoscute feluri de mâncare dulci din bucătăria austriacă. Se stropește cu zahar pudra si se servește in mod tradițional cu prune înăbușite, dar astăzi se servește des si cu sos de mere. Kaiserschmarrn este disponibil în nenumărate variante, precum caramelizat, cu stafide sau migdale. Numele este derivat de la împăratul Franz Joseph I.

Despre magazine, nu prea știu ce să vă zic, căci eu nu prea le-am vizitat, dar erau destule și diverse. De la cele simple pline cu suveniruri la cele cu haine foarte scumpe. Sincer, mi se pare trist să mergi în vacanță și în loc să descoperi locul și oamenii, să pierzi vremea prin magazine căutând îmbrăcăminte. Haine putem să ne cumpărăm, cu siguranță, în orașele în care locuim. Bine, ar fi normal să facem asta dacă mergem să vizităm locuri cu o altă cultură și ținută, dar așa, eu nu-i văd rostul. Pe mine m-a atras un magazin plin cu dulciuri, unul care avea ceaiuri din fructe și produse specifice insulei, cum ar fi de exemplu sarea de trandafiri, apoi am mai colindat printr-un magazin cu suveniruri și cam atât. Mi-am cumpărat o șapcă cu 16 eur, dar am văzut o cămașă de 800 eur. Am văzut magazine normale, dar și de lux. Fiecare poate să-și cheltuie bănuții după cum îi poftește inima.
Printre activitățile pe care le-am făcut au fost o vizită la acvariu și una la muzeu. Aceasta din urmă m-a impresionat prin felul inedit în care ne-a fost prezentat un film despre insulă. Am stat întinși pe spate și deasupra noastră părea că s-a deschis cerul. Așa am conștientizat încă o dată în plus frumusețea insulei, dar și problemele pe care le întâmpină.
Cu o suprafață de 99,14 kilometri pătrați, Sylt este a patra insulă ca mărime din Germania după Rügen , Usedom și Fehmarn și cea mai mare insulă germană din Marea Nordului.
Forma insulei este supusă unei schimbări continue. Datorită locației lor expuse în Marea Nordului, există pierderi continue de teren în timpul furtunilor. Pentru a evita pierderile oamenii adună nisipul din larg și îl readuc la mal iar pe dunele mișcătoare au plantat vegetație care să le stabilizeze în migrația lor.

Potrivit unor surse, care sunt acum considerate de încredere, Sylt a fost o insulă de la cel de-al doilea Potop al lui Marcellus din 1362. Cea mai înaltă altitudine este Duna Uwe din Kampen, la 52,5 m deasupra nivelului mării.
În cazul în care v-am convins ă mergeți și să vizitați insula este bine de știut cum se poate ajunge acolo. Deci, pe insula se poate ajunge din Germania continentală cu trenul auto. Vehiculele sunt încărcate în trenuri în Niebüll și conduse prin Marschbahn sau Hindenburgdamm către Westerland. Pe lângă trenurile auto sunt și trenurile locale sau trenurile de lungă distanță.
Există o legătură între insula daneză vecină Rømø și portul din List cu cele două feriboturi pentru vehicule și pasageri ale feribotului FRS Sylt. Aceasta poate fi zărită cu ochiul liber în zilele senine.
Să vă mai spun și alte lucruri interesante pe care le-am aflat despre insulă?
- Se spune că în 1920 pe Sylt a fost deschisă prima plajă nud din Germania.
- Sylt are o densitate considerabilă de artiști, galerii, expoziții și lecturi, mai ales în lunile de vară.

- Așa cum spuneam și mai sus, există un total de cinci faruri pe Sylt. Cu toate acestea, doar patru dintre ele sunt în funcțiune și doar unul poate fi vizitat.

1. Farul Rotes Kliff Lighthouse nu mai funcționează din 1974, dar este menținut ca monument. Este situat pe o stâncă la nord de satul Kampen. Farul a fost construit între 1912 și 1913.

2. Este, de asemenea, unul în alb și negru în Kampen, care este și cel mai înalt far din Sylt. Turnul a fost inițial realizat din cărămizi galbene de la Bornholm , o insulă daneză din Marea Baltică. În 1953 și-a luat marcajul caracteristic curent al zilei în alb și negru.

3. Farul distinctiv roșu și alb din Hörnum oferă o caracteristică specială: este singurul dintre cele cinci pe care le puteți vizita și unde vă puteți căsători chiar și în cadrul unei ceremonii civile. El a fost pus în funcțiune la 8 august 1907, fiind ridicat pe o movilă de 17 m înălțime la sudul insulei Sylt.

4. Farul de Est a fost comandat în 1858 în nordul insulei Sylt . Această construcție a fost realizată la inițiativa regelui Frederic al VII-lea al Danemarcei. Este cel mai nordic far din Germania și cel mai vechi construit din fontă. În 1977 a primit o lampă cu halogen de 250 w și a fost automatizată. Farul nu poate fi vizitat.
5. Farul funcționează împreună cu Farul de Vest . El ghidează nave între insula Sylt și insula daneză Rømø .

În Încheiere am să vă spun că se găsește cazare după toate buzunarele. De la modern, lux și extravaganță, până la tradițional, rustic, minimalist. Și nu în ultimul rând, să știți că sunt prietenoși cu animăluțele de companie.