21 februarie 2018

Cine suntem?

    Se spune că suntem ceea ce mâncăm, suntem ceea ce gândim. De curând l-am ascultat pe  Tudor Chirilă, care spunea că suntem ceea ce visăm. Un punct de vedere care m-a pus puțin pe gânduri și după ce am cugetat puțin la asta, mi-am dat seama că sunt de acord cu el, dar aș completa spunând că suntem și ceea ce privim, ceea ce ascultăm. 
Ca explicație, am să spun că este inevitabil să nu devenim niște proști  atunci când vedem și ascultăm numai proști, zi de zi. Privind și ascultând  furie, devenim nervoși. Privind și ascultând lucruri triste, devenim  niște nefericiți. Privind și ascultând  violența, devenim brutali. Acum totul este cu tentă sexuală, dusă până la extrem, uneori. Nu contează că este divertisment, desene sau film. Toate promovează doar prostie și ne fac să fim niște frustrați. Când te uiți zilnic la un rahat, din păcate, la un moment dat ai să ajungi chiar să miroși ca el. Trist, dar adevărat!
Uitându-te zilnic la un prost, în timp te vei pierde și vei uita cine ești tu cu adevărat. Am observat că se poartă efectul de ”turmă”. Omul nu este conștient de faptul că urmând tot timpul pe cineva, imitând pe altcineva, la un moment dat se pierde pe sine.
   Încearcă să te înconjori de oameni calzi, de la care poți învăța lucruri bune, constructive.
Privește, ascultă și cerne tot ceea ce vezi, alege doar ceea ce ți se potrivește. Pe unde mergi tu, cu siguranță au mers și alții înaintea ta. Probabil este bătătorit pământul de cei ce au pășit pe acest drum, dar tu nu trebuie să mergi călcând pe urmele lor, trebuie să  lași  propriile urme. Ai  grijă să nu te pierzi pe drum, păstrează-ți identitatea și urmează-ți propria viziune.
Probabil la fel este și cu ceea ce îți dorești, visul ca realizare nu doar starea de odihnă. Dacă îți dorești doar răzbunare, asta nu-ți aduce nimic bun, doar un suflet chircit sub greutatea poverilor. În schimb dacă îți dorești lucruri bune și frumoase, atunci vei găsi și o cale să le realizezi. Mintea are capacități nebănuite când sufletul este liber să zburde. 
      În concluzie, încearcă să vezi doar lucrurile frumoase în tot ce te înconjoară și așa va fi viața ta, plină de frumos.
      Să nu te lași păcălit de prima impresie, dincolo de aspectul hâd se poate ascunde un suflet mare, o poveste care merită să fie ascultată. Depinde de tine cum privești lucrurile, dacă o buturugă este doar o buturugă sau un suport frumos de flori.

15 februarie 2018

Prima dată

     Astăzi m-am trezit cu așa un dor... Am sufletul plin de dor și doare!
Ești în mintea mea prezentă și mă trezesc de multe ori vorbind cu tine și despre tine. Off,  ce mult îmi lipsești! Retrăiesc fiecare amintire, căci mi-e frică să nu uit ceva. Nu vreau să se aștearnă negura uitării peste chipul tău cald. Mi-e dor să-ți povestesc cum este viața văzută prin ochii mei. La fiecare bucurie aș vrea să te sun, să îți aud vocea vesela, știind că sunt eu. Fiecare lacrimă aș vrea să o pun în palma ta și să-mi spui că va fi bine. Mă trezesc gândind, ”astăzi nu am vorbit cu mama mea, oare ce face?”
Mintea mea, din păcate, mă trezește la realitate și-mi spune că nu mai este nimeni la capătul celălalt. Este așa o liniște, un gol. Este doar un nume drag într-un telefon rece. Sunt atât de vii amintirile, încât aș vrea să cred că este doar un vis urât din care mă voi trezi. Toate lucrurile din viața noastră au un ”prima dată”...
Se zice că ce ți se întâmplă ”Prima dată” nu uiți niciodată!
Prima bicicletă...
Prima căzătură...
Prima petrecere...
Primul prieten...
Primul sărut...
Prima dată :)) (știi tu ce)...
Prima sarcină...
Primii pași ai micuțului tău...
Primele cuvinte...
Primul dințișor...
Prima dată...
Acum aflu că, uneori, acest ”prima dată” doare și doare al naibii de tare. Trebuie să învăț să trăiesc cu asta și în acest moment chiar nu știu cum.
Timpul vindecă și totu-i trecător, mai puțin dorul de mama. Dorul de mamă este o bucată din inima ta care-ți este smulsă din piept. Este smulsă fără anestezie și nu există leac pentru asta. Este o sângerare continuă cu care trebuie să învățăm să trăim. Te iubesc, mama, în felul meu de copil egoist, dar tu știi asta mai bine decât oricine. Astăzi m-am trezit cu așa un dor... 
Prima  zi fară mama...
Primul 8 Martie...
Primul Crăciun...
Prima primăvară...
Prima aniversare...
Primul an...
Prima dată singură...
Prima dată și doare! O lecție de viață, o palmă peste față. Dintre toate lucrurile trăite doar pierderea cuiva drag și boala este un necaz, restul reprezintă doar lecții.
M-am trezit cu așa un gol și doare! Din păcate nu este prima dată...