Doar o poveste...

          În adierea vântului mă bucur de liniște și cu ochii închiși simt cum razele soarelui mă mângâie blajin.

Brusc liniștea este spartă de un zgomot ciudat. Ridic privirea și o văd pe vecina de la etajul unu cum iese jumătate pe geamul de la balcon, se preface că scutură ceva fiind foarte preocupată doar să nu o vadă cineva când scuipă.
Da, am scris bine! Scuipă cu putere. Doamne ce plămâni are! Rămân șocată și privesc peste ochelari fără să îmi pot lua ochii de la această imagine ireală. Și continuă să facă asta iar și iar, iar și iar...
Stau și mă întreb câtă salivă poate să aibă și îi admir plămânii... O da, ce plămâni are și câtă forță!
Știu că este un subiect foarte scârbos, dar nu mă pot stăpâni. Mă întreb dacă este vorba despre răutate sau prostie, dar mă dumiresc repede. 
Scoate din când în când o sticlă de plastic cu un lichid ciudat în ea și aruncă cu ură în gradina din fața balconului. Murmurând mărunt din buze împrăștie blesteme și continuă cu scuipatul.
Auzisem de un conflict între ea și vecina de la parter, dar chiar așa? Până unde să mergi cu ura?
Bine, ea este în conflict cu toată lumea. Nu suportă copii care se joacă, păsările care zboară, câinii care latră. Urăște tot în jur. În fața geamului ei nu crește nici un fir de iarbă, are grija ea grijă cu sticla magică să usuce toți copacii. Nu pot să nu mă întreb Doamne, câtă răutate poate locui în sufletul unui om?
Am văzut destul de multe și totuși încă mai sunt lucruri care mă șochează.
Este atât de fragilă viața asta, suntem atât de firavi și totuși putem duce atât de multă ură și răutate!

Daca ai vedea-o pe stradă ți-ar umple sufletul de milă. La o primă vedere pare o femeie plăpândă care pășește cu greutate, îmbrăcată mereu în negru îți trezește compasiunea. În schimb dacă îi privești ochii... Este adevărat că ochii sunt oglinda sufletului! Ochii ei spun tot!
Are niște ochi întunecați, privirea tăioasă, malefică. Nu te poți uita în ochii ei fără să nu  simți că te arde și dacă faci greșeala să o privești, totuși, ai să primești o porție de blesteme gratuite.
     De unde izvorăște atâta ură? Câtă răutate poate duce inima?

După 15 minute cedez și renunț să mai asist la această scenă care nu pare că se va termina curând. Doamne ce plămâni are!  Atât de multă ranchiună, ostilitate, dușmănie, răutate nu am văzut de mult. O viață irosită care mă face să cred că speranța că va fi bine rămâne pierdută...